ŢARA DE ORIGINE
SUA
Origine
Nici o altâ rasâ nu a fâcut atâtea ?valuri? în lumea chinologicâ si nu a dat atâtea bâtâi de cap crescâtorilor, proprietarilor si, nu în ultimul rând, arbitrilor.
De fapt, câinele, sâracul, nu are nici o vinâ (ca întotdeauna, de altfel).
În ciuda aparentelor (si a ?antecedentelor?, chinologii din SUA având obiceiul sâ inventeze noi Standarde ?made in America?, pentru orice rasâ), în cazul lui Akita lucrurile au stat un pic diferit si nu americanii au fost principalii vinovati de cele întâmplate.
Akita (japonezul) si Marele Câine Japonez (americanul) s-au dezvoltat paralel, în târi diferite si, inevitabil, au rezultat douâ rase diferite. Necazul era câ se numeau la fel...
Imediat dupâ râzboi, au început sâ fie adusi multi Akita, în principal de tip Shin-Akita, dar si din tipul rezultat din încrucisarea cu Ciobânesc German.
Acesti caini puternici, cu aspect insolit, au atras imediat atentia publicului american.
În scurt timp, si în SUA au apârut multe Cluburi de fani ai rasei.
Cand ACA a râmas singurul Club de rasâ, a pus la punct Standardul ?made in America?, iar AKC a recunoscut Akita în 1973.
In 1990, cand Standardul JKC (care impune urajiro) a devenit lege nu numai în Japonia, ci a fost adoptat si de câtre FCI.
In 1997 si 1998 (în Japonia si, respectiv, în Germania) au avut loc primele douâ congrese mondiale ale rasei.
Rezultatul eforturilor conjugate au fâcut ca, începand cu 1999, FCI sâ recunoascâ varianta americanâ drept o nouâ rasâ ? Marele Caine Japonez (Japonia nu a fost de acord cu denumirea Akita American), si, cu începere din 1 ianuarie 2000, noua rasâ a putut concura si în expozitiile CACIB.
Dar, atentie!
In SUA, în Marea Britanie, precum si în toate târile care nu sunt membre FCI, cele douâ rase ? Akita si Marele Caine Japonez ? NU sunt separate ci considerate una si aceeasi rasâ, Akita, încadratâ în Standardul... american.
Unii crescâtori le încruciseazâ între ele, iar puii rezultati din ?melanj? sunt numiti tweenies si nu pot fi înscrisi, în Europa, nici drept Akita, nici drept Marele Caine Japonez.

Caracteristici
Multi sunt cei care spun câ ?americanul? i-a impresionat foarte mult încâ de la prima vedere.
Reactia este explicabilâ, câci avem de-a face cu un caine foarte frumos, plin de prestantâ, care inspirâ putere, noblete, demnitate si echilibru (cineva îl asemâna cu o fericitâ combinatie între o felinâ si un urs).
Are o înâltime peste medie, în jurul a 68 cm la greabân (masculii), la maturitate cantârind în jur de 58 kg.
Este ?îmbrâcat? într-o blanâ strâlucitoare si deasâ, are osaturâ puternicâ si poartâ coada râsucitâ pe spate.
Capul tipic pentru Marele Caine Japonez este masiv, cu craniu plat între urechi, cu bot lat, înalt si plin, iar buzele, desi groase, nu trebuie sâ atarne.
Urechile sunt foarte importante pentru a forma expresia tipicâ:
sunt mici, triunghiulare, usor rotunjite la varf, groase, late la bazâ si purtate erect, cu pavilionul înspre înainte, în prelungirea liniei gatului.
Este un caine compact si musculos, cu aluri puternice si pas întins.
Toate culorile sunt admise, de la alb pur la negru, trecand prin toate nuantele de rosu si arâmiu si prin toate variantele bicolore.
Egal apreciate sunt combinatiile black and tan si tigratul.
Masca neagrâ nu este obligatorie, iar culorile trebuie sâ fie strâlucitoare si bine delimitate.

Temperament
Nu este ?pentru oricine? nu numai pentru câ este... mare, ci si deoarece are nevoie de o anumitâ autonomie si detestâ raporturile de fortâ, pentru câ trebuie sâ fie înteles ca atare si respectat.
Încâ din primele zile, el îsi va observa stâpanul, îl va ?cantâri?, îi va evalua slâbiciunile si va hotâra: este un stâpan care meritâ respectul sau nu este nimic.
Dacâ încercati sâ-l dominati prin constrangeri si violentâ, în ochii lui veti fi la început ridicol, apoi agasant si curand vâ va considera dusman.
"Americanul? are nevoie de un stâpan întelept, cu experientâ, capabil sâ înteleagâ ce, cum si cat poate impune unui asemenea caine mandru si independent.
Dacâ stiti cum sâ-l ?luati?, din tigru devine o pisicutâ blandâ si iubitoare, dar fârâ sâ vâ agaseze cu dragostea lui.
Trebuie, însâ, educat de mic, cu râbdare si consecventâ, fârâ brutalitate.

Culoarea
Toate culorile sunt admise (roscat, rosu-portocaliu, alb etc.), inclusiv robele tigrate si cele cu panas.

ÎNĂLŢIME
Mascul 61-71cm;
Femela 61-71cm
GREUTATE
Mascul 40-55kg;
Femela 40-55kg
 Pentru mai multe informatii despre aceasta rasa, va rugam sa ne contactati! |